Văzute din aer,dunele arată ca niște rufe albe întinse la uscat într-o după-amiază cu vânt.De fapt,numele zonei,Lençois Maranhenses,înseamnă ,,cearșafurile lui Maranhao”,statul de pe coasta tropicală din nord-estul Braziliei unde se găsesc dunele în formă de semilună.Orice nume ar purta,e un deşert magic,cu val după val de nisip alb sclipitor.Bancuri de peşti argintii înoată în ochiurile de apă,verzi-albastre,rămase după ploi.Păstorii mână turme de capre peste dunele impunătoare.Pescarii ies pe mare,călăuziți doar de stele și de fantomele vechilor epave.Parcă marea din Bahamas a apărut dintr-odată,ca un miraj,în mijlocul Saharei.
Doar că în deșertul acesta mirajul e real.
De fapt,în regiune cad circa 120 cm de ploaie pe an.Prin definiție,un deșert are o medie sub 25 de cm pe an.
Tocmai prezența apei face posibil peisajul cu dune.Două râuri din apropiere,Parnaiba si Preguiças,poartă nisip din interiorul continentului către Atlantic,unde curenții oceanici îl împing spre vest.O mare parte din sentimente sunt depuse pe țărmul de 70 km al parcului.Aici,în sezonul secetos,mai ales în octombrie și noiembrie,vântul neobosit de nord-est duce nisipul până la 48 km în interiorul uscatului și sculptează cât vezi cu ochii dune-semilună înalte de până la 39 de metri.
Sursă:
Revista National Geografic România IULIE 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu